“Era frig, intuneric, o vreme mohorita, cetoasa si-i putea auzi pe oamenii din curte de-afara bajbaind dintr-o parte in alta, batandu-si mainile la piept si tropaind pe pietrele pavajului ca sa se incalzeasca. Ceasurile orasului batusera de ora trei, dar deja se intunecase – nu fusese lumina toata ziua – si lumanarile palpaiau la ferestrele birourilor invecinate, ca licariri ciudate in aerul maroniu gros. Ceata intra prin orice crapatura si gaura a cheii si era asa de densa incat, desi curtea era dintre cele mai inguste, casele de vis-a-vis erau ca niste fantome. Vazand norul murdar lasandu-se asa de jos, intunecand totul, te-ai fi putut gandi ca Natura o ducea greu si fierbea pe scara mare”.
Charles Dickens – O poveste de Craciun
O atmosfera rece si nemiscata ce poate ii ascunde, la lasarea noptii, pe Jack Spintecatorul si Mr. Hide. Si deasupra si inauntrul acestei atmosfere, domneste Saracia, mai inspaimantatoare decat Crima si Raul absolut, ce prolifereaza nestingherite, fara nici o putere de a fi oprite.
La polul opus, huzurul oamenilor bogati, alunele, castanele, stafidele, migdalele, portocalele, lamaile, prajiturile, pasarile gatite, cu care se imbuiba personajele instarite, urmate de jocurile, rasetele si atmosfera relaxata de sarbatoare.
Bogatia te protejeaza, Saracia te expune! Scrooge si fantomele lui raman undeva in planul secund…
